Pentru preoţi nu a contat că banul e ochiul dracului. Iată cum decurge o negociere bani contra donaţie cu preotul Ion Roman - Biserica de la Delfinului. Un preot îmbrăcat în civil, găsit de reporterii ,,Caţavencu’’ cu niscaiva treburi prin curte.
- Noi suntem de la stafful de campanie al domnului Oprescu şi am vrea să facem o donaţie.
- Da.
- Păi să spuneţi cum trebuie să facem.
- Ce se întâmplă. Mie îmi plac lucrurile cinstite. Mie îmi place Oprescu. Fără discuţie. Nu se compară cu Vanghelie. Suntem de râs, dom’le! Îl dăm pe Oprescu la o parte şi îl punem pe Vanghelie? Nu se fac E un om bun, un om cult, un medic chirurg.
- Sunt de acord. Vreţi să faceţi donaţia acuma?
- Nu avem banii acuma.
- Când veniţi, aduc chitanţierul. Ştiţi când? Duminică.
- Am vrea să şi spuneţi ceva, înţelegeţi.
- Ştiu să spun. Veniţi duminică, la 11, să termin eu slujba. Hai să vă spun eu oful meu. Aici a fost o biserică demolată în ’84.
Părintele are o durere: biserica e construită cam fără autorizaţie.
Pr. Ion Roman: “Pe asta am făcut-o în câteva zile, fără autorizaţie. Din ‘94 m-am luptat. Mai întâi cu PSD. M-au trombonit. Ei erau la primărie. Vine un ţigan înalt aici într-o zi, cu o coadă aşa, şi începe să măsoare. Îi zic: ce faci dom’ne? Păi eu am cumpărat terenul aici şi vreau să vin să fac garaje pe el. Şi eu atunci am zis, că am vorbit cu oamenii: fraţilor, dacă nu punem piciorul pe el, că au intrat ţiganii aici, l-am pierdut”.
Noi o ţinem pe-a noastră:
- Cum votează oamenii la dumneavoastră?
- Eu îl ascult pe om, dar vezi, omul are partea lui interioară pe care nu poţi să o vezi. Eu cred că sunt nişte oameni inteligenţi şi îşi dau seama că le trebuie un om cu ceva doxă în cap, nu un papagal.
În timp ce ne conduce la poartă batem palma:
- Deci duminică la 11.
- Pe mine altceva m-ar interesa. Dacă aş rezolva problema juridică a terenului, pe viitor!
