Pe vremea dictaturii proletariatului (adică prin anii 1950-1970) circula o vorbă de duh, cu trimitere la cadrele de nădejde ale Partidului: MINTE MULTĂ NU SE CERE, SĂ FII PROST, SĂ AI PUTERE! Au trecut decenii, între timp dictatura proletariatului a fost înlocuită de societatea socialistă multilateral dezvoltată și, din decembrie 1989, cu ”democrația originală” a la Ion Iliescu.
De mai bine de 20 de ani, România se află într-o postură tare ciudată: are toate instrumentele statului de drept (rudimentele), instituții democratice și aspirații dintre cele mai nobile. Asta, în teorie. În practică, se perpetuează, în bună măsură, metehnele vechiului regim, unde cuvântul șefului e lege iar libertatea de gândire, o erezie periculoasă, ce trebuie stârpită fără milă. Și mai trist, mulți dintre ce care se ”lipesc” de scaunele de șefi de partid, sunt aceeași care, cu ani în urmă, vegheau la construirea socialismului victorios. Să nu ne mai mirăm că avem așa o clasă politică!
Cel mai elocvent exemplu pe care îl pot oferi, extras din viața politică a județului nostru, este modul cum înțelege PSD Dâmbovița, ”democrația”: ciocul mic, sau primești un șut în dos! Sau, dacă preferați, democrația e bună... la alții!
Până în anul 2008 județ roșu-aprins, PSD aplică în Dâmbovița tehnici de guerilă politică (trimiterea la Che Ponta nu este întâmplătoare) cu efecte dintre cele mai grave asupra comunității.
Cel mai serios semnal - și îngrijorător, pentru esența democrației pe meleaguri dâmbovițene - îl reprezintă intoleranța manifestată de liderii PSD față de cei care, cu titlu personal și fără să angajeze partidul, îndrăznesc să gândească altfel decât marele șef STAN sau măreții conducători de la București.
De acest adevăr s-au convins mulți dintre cei care au crezut în principiile generoase (pe hârtie) cuprinse în statutul social-democraților, mai ales după ce au constat pe pielea lor cum e cu gardul și cu leopardul. Cazul lui Dan Sprînceană, fost candidat PSD la primăria Pucioasa și consilier local în orașul-stațiune, este doar cel mai recent dintre exemplele pe care le pot aduce în susținerea acestui comentariu.
Concret, Dan Sprînceană și-a permis luxul de a declara (având grijă să sublinieze că este opinia lui personală și că va acționa așa cum va decide partidul) că nu este de acord cu schimbarea viceprimarului PDL, Tiberiu Popa și (culmea blasfemiei!) să vorbească de rău aliatul, primarul liberal Dănuț Bădău.
Pentru fantezia de a gândi și a se exprima altfel decât le-a ordonat Ion Stan pesediștilor din județ (un fel de crim-gândire), Sprînceană riscă excluderea din partid!
Curat democrație, la PSD: ori faci ciocul mic și pleci capul, ori primești un picior în părțile moi!Situația în sine este jenantă pentru un partid care se pretinde port-drapelul democrației în România (nu că cineva ar fi suficient de naiv să și creadă!), dar asta nu e tot!
După ce a tunat și fulgerat împotriva celor care-și permit să gândească fără încuviințare de la partid și care încalcă protocolul de neagresiune încheiat cu PNL, Ion STAN scoate vreo două-trei perle de toată frumusețea, lovind fără milă în primarul Dănuț Bădău și, indirect în PNL.
Absolut ridicolă, sforțarea d-lui STAN de a înfiera ”deviaționismul” unora ca Sprînceană sfârșește prin a se transforma într-un atac la... protocolul USL!
Sunt curios cine îl va apostrofa pe tartorul PSD Dâmbovița pentru minarea relației cu PNL! Deși, după cum merg lucrurile în PSD, șeful are întotdeauna dreptate.
Concluzia finală vă aparține dumneavoastră, cititorilor. După ce veți urmări și materialul video.
