Gigi Becali are in acest moment o sansa unica. Acest personaj mioritic are, in aceste zile pe care urmeaza sa si le petreaca in arestul politiei, posibilitatea de a se schimba total.
El poate cunoaste acum ceea ce in libertate i-ar fi fost imposibil sa inteleaga: ca nu este cu nimic mai presus fata de nimeni. Acest lucru nu are de-a face cu vinovatia sau nevinovatia lui, indiferent din ce punct de vedere am privi aceste doua concepte: al justitiei, al eticii sau al moralei religioase. Cu alte cuvinte, chiar daca el se considera sau nu vinovat, chiar daca justitia (fie ea si cea divina) il va gasi sau nu vinovat, Gigi Becali are posibilitatea sa realizeze in puscarie ceea ce in loja Stelei sau la volanul Maybach-ului i-ar fi fost imposibil.
Gigi Becali ar putea sa inteleaga, in sfarsit, ca nu este nici "razboinicul luminii", nici Mihai Viteazul, nici "Inima de leu neinfricata", nici Nemuritorul, nici Gigiii Beeecali. El este doar George Becali: varsta 50 de ani, casatorit, domiciliat in comuna Pipera, tatal a trei fete, cetatean roman de nationalitate machedon. Si cam atat. Gigi Becali poate sa inteleaga acum, fix in aceste momente, ca nu este "Alesul", ca nu are nicio misiune sfanta pe acest pamant, ca nu este cu nimic special fata de oricine altcineva. Gigi Becali ar putea sa realizeze in aceste momente sensul si semnificatia acestui cliseu extrem de banal, dar incredibil de adevarat, potrivit caruia banii nu te fac special sau deosebit, nu aduc nici fericirea si nici nu te salveaza din calea mortii.
Lui Gigi Becali i s-a demonstrat, fortat din nefericire, ca i se poate intampla si lui, ca si el este un biet muritor ca oricare din cei pe care pana acum el ii distrugea dintr-un racnet, ii jignea sau ii injura dupa cum ii venea la gura. In cele 20 si ceva de zile pe care le mai are de petrecut in arestul politiei, Gigi Becali isi poate aduce aminte de toti oamenii pe care i-a umilit, ironizat sau batut, de toate personalitatile de care a insistat sa isi bata joc doar pentru ca nu le-a inteles sau nu a fost de acord cu ele si de toti prietenii pe care i-a pierdut pentru ca nu i-a pasat atunci cand nu a mai avut nevoie de ei. Si poate ca nu am epuizat lista celor de care Gigi Becali ar trebui sa-si aduca aminte ca le-a gresit - sunt convins ca ar putea sa-i stie el mai bine.
Sau nu. Mai exista si o alta interpretare a acestui eveniment pe care Gigi Becali il traieste in aceste zile. El ar putea sa creada si mai mult in destinul sau de "ales al neamului". Ba s-ar putea chiar ca Gigi Becali sa ajunga sa se creada si sa se inchipuie ca este un martir, "martirul neamului".
El isi poate aduce aminte doar de faptele a caror rememorare sa-l incurajeze. Gigi Becali isi poate face doar inventarul gesturilor sale bune, marinimoase, evlavioase si milostive. Este la fel de probabil ca Gigi Becali sa ajunga sa isi spuna ca sufera precum Iisus, mai ales ca urmeaza Saptamana Patimilor, iar mai apoi Pastele. Identificarea cu Hristos, mai ales in proximitatea Pastelui, este poate inevitabila (si nu este tocmai condamnabila nici macar in interpretarile stiintei istoriei religiei), dar ea va conduce, cu siguranta, catre una dintre cele doua interpretari de mai sus. Imprevizibilitatea lui Gigi Becali lasa deschisa problema, cel putin pana la eliberarea sa. Daca Gigi Becali va iesi din arest ca un martir sau, dimpotriva, constient ca este un simplu muritor ca oricare dintre noi, vom afla cu siguranta imediat dupa ce va lua prima gura de aer curat si liber. Iar un eveniment care va contribui la alegerea caii pe care o va apuca schimbarea lui Becali il va constitui, cu certitudine, rezultatul candidaturii sale, din partea PRM, la europarlamentare.
Un lucru este aproape sigur: Gigi Becali nu va trece peste momentele detentiei sale fara a da macar impresia ca si-a schimbat si naravul.
